Acasă

politică

advertoriale

actualitate

administrație publică

monden

business

economie

cultură

sport

sci-Tech

evenimente

Ardeal360

Iordache Marin


29/10/2024


29/10/2024


101

Venom – O Poveste de Adio


Cu un sentiment de finalitate în aer, „Venom: The Last Dance” marchează o etapă importantă în universul Spider-Man al celor de la Sony, lăsând impresia că o eră se încheie. Deși se vorbește și despre viitorul film „Kraven the Hunter”, care va apărea la sfârșitul acestui an, e greu de crezut că acesta va reuși să atingă succesul primelor pelicule cu Venom. Această franciză a reușit, în ciuda controverselor, să atragă un număr semnificativ de fani și să genereze profit la box-office, în ciuda unor filme precum „Madame Web” sau „Morbius”, care au fost întâmpinate cu reacții negative. Aceasta se datorează în mare parte interpretării carismatice a lui Tom Hardy în rolul lui Eddie Brock/Venom, un personaj ce a captat inimile fanilor benzilor desenate. Dar chiar și un actor talentat precum Hardy simte când este timpul să se desprindă de un rol, iar „Venom: The Last Dance” se simte ca un ultim act, o ultimă strigare înainte de plecare. Deși nu este cu adevărat ultimul cui în coșciugul SPUMC – un acronim mai degrabă stânjenitor pentru universul cinematic – atmosfera filmului sugerează o încheiere, în special pentru un personaj care, de-a lungul a șase ani, a evoluat și a suferit transformări, nu doar în cadrul poveștii, ci și în percepția publicului. Filmările și scrierile pentru „Venom: The Last Dance” au fost gestionate de Kelly Marcel, care a colaborat și la primele două filme din serie. Te-ai putea întreba dacă continuitatea este un avantaj, dar, în acest caz, se dovedește a fi o capcană. Marcel, care a scris și pentru „Fifty Shades of Grey”, pare să fi pierdut din vedere esența a ceea ce face ca aceste filme să fie interesante. Regizorul nu pare să aibă o direcție clară, iar celelalte personaje din film par neglijate, lăsându-le să bântuie prin poveste fără a lăsa o impresie memorabilă. În afară de Hardy, care reușește să transmită atât umor, cât și emoție, restul distribuției pare să nu depună același efort. Chiwetel Ejiofor joacă rolul unui militar american dintr-o bază secretă, dar personajul său, departe de a fi interesant, este pur și simplu un tip în uniformă care urăște simbioții, o reprezentare care nu aduce nimic nou și care nu valorifică talentul actorului. Pe de altă parte, Juno Temple, care interpretează rolul Dr. Teddy Paine, nu reușește să strălucească nici ea. Personajul său, scris fără imaginație, este previzibil și lipsit de carismă, lăsând impresia că mai bine ar fi fost înlocuit. Povestea din „Venom: The Last Dance” se învârte în jurul lui Knull, unul dintre cei mai puternici antagoniști din universul Marvel, care este introdus rapid în primele minute ale filmului. Cu toate acestea, prezența sa se simte mai mult ca o umbră, având în vedere că, după o scurtă introducere, devine aproape inexistent pe parcursul filmului, lăsând în urmă doar creaturi de subordonare care nu reușesc să capteze atenția. Astfel, spectatorii rămân cu un sentiment de dezamăgire, având în vedere potențialul uriaș pe care acest antagonist l-ar fi putut aduce poveștii. Un aspect pozitiv al filmului este designul CGI, care reușește să impresioneze. Venom arată foarte bine și este capabil de o gamă variată de expresii faciale, ceea ce face ca scenele sale de acțiune să fie atrăgătoare. Acest element vizual este cu siguranță un punct forte, dar nu poate salva filmul de mediocritatea generală a narațiunii. Există și alți simbioți în film, dar prezența lor trece aproape neobservată, iar pentru spectatorii mai puțin familiarizați cu benzile desenate, este greu să le rețină numele sau semnificația. Humorul, care a fost un ingredient de succes în filmele anterioare, pare să fi pierdut din strălucire. Deși glumele lui Venom rămân prezente, repetarea unor fraze deja cunoscute nu mai are același impact. De asemenea, introducerea unor personaje secundare, precum o familie de hipioți, nu reușește să aducă un suflu nou. Deși există momente amuzante și câteva secvențe emoționante, acestea nu compensează slăbiciunile evidente ale filmului. Astfel, „Venom: The Last Dance” se dovedește a fi un film care, în ciuda câtorva momente plăcute, este cufundat într-o mediocritate generală. Tom Hardy rămâne farul călăuzitor al peliculei, dar, din păcate, chiar și strălucirea sa nu este suficientă pentru a salva acest proiect de la o soartă care părea previzibilă. Totul se simte ca o călătorie obosită, o întoarcere la un univers care pare să se fi epuizat de idei. Deși a existat un potențial mare, finalul se simte ca o despărțire, lăsând spectatorii cu un gust amar, întrebându-se ce ar fi putut fi dacă lucrurile ar fi fost gestionate diferit.
Ardeal360

Presa la un click depărtare.

Categorii

Acasă

politică

advertoriale

actualitate

administrație publică

monden

business

economie

cultură

sport

sci-Tech

evenimente


VOX Press - Partenerul tău în publicitate

2024